La Nisipul lăudat să nu te duci cu sacul

Nu contează cu ce motiv, dar am fost în Bulgaria pentru 3 zile. Mai exact, la mult prea lăudatele Nisipuri de aur. Nu cred că eu am avut aşteptări mult prea ridicate, ci consider că osanalele aduse litoralului bulgăresc sunt, în mare parte, lipsite de fundament.

Toţi spun că e curat şi frumos şi mai ştiu eu cum. Da, aşa e, dar avantajul lor este că mai toate hotelurile sunt noi. Kitchul balcanic este predominant, căci şi acolo se pot găsi hoteluri de 3 sau 4 stele lângă o casă dărăpănată cu zarzavat în spatele porţii. În plus, dacă în România este omniprezent leul de ipsos, acolo vulturul prefabricat şi cocoţat în vârful vilei este dumnezeul arhitectural. Cât despre o aranjare urbanistică, încep să cred că Bucureştiul este o capodoperă, nu altceva. Majoritatea străzilor din acea staţiune de pe malul mării nu sunt mai late decât lungimea unei camere de apartament ceauşist.

Cât despre bulgari, orice speranţă de o părere bună s-a destrămat la contactul direct. Comunicarea pentru un turist în Bulgaria este asemănătoare cu cea a unui om lăsat singur într-o cuşcă plină cu maimuţe. Spre exemplu, într-un hotel de 4 stele aproape niciun membru al staffului (recepţioneri, ospătari, femei de serviciu, etc) nu vorbea fluent vreo limbă străină. Să ceri o băutură era o adevărată artă a mişcării degetelor şi a îngânărilor onomatopeice – „ăăă..one….no no no…ăăă..aa..ăăăă…one one!”. În plus, 99% din suvenirurile care pot fi cumpărate de la tarabele pur româneşti din staţiunea bulgărească pot fi găsite şi pe Valea Prahovei. De asemenea, vecinii noştri de la sud ar prosti turistul la cea mai mică ocazie. Ori cresc subit preţul, ori uită să rea destul, negustorii bulgari fiind foarte inventivi.

Ceea ce m-a surprins (neplăcut) este apetitul bulgăresc pentru sovietici şi comunism. Pe lângă multitudinea de tricouri cu Gerrard, Torres, Berbatov şi alţi fotbalişti, în Nisipurile de Aur pot fi găsite nenumărate hăinuţe cu CCCP, secera şi ciocanul, Lenin şi – cireaşa pe tort – picturi prolectultiste! Pe bune, tricoul cu Stalin în timpul revoluţiei bolşevice chiar exista şi era de vânzare!

Revenind la condiţiile de cazare, era imposibil să nu observi balcanismul celor 4 steluţe. Într-un astfel de hotel, internet public era la doar 2 calculatoare care avea un soft de protecţie precum netcafeurile noastre din 2001-2002 şi care aveau instalat firefox, messengerul şi, incredibil dar adevărat, mirc! În plus, costul a două ore de internet la un hotel de 4 stele era echivalentul unui abonament pe o lună, în România. Ce wireless gratuit…Cât despre sectorul gastronomic, numai de bine – mâncare multă şi foarte gustoasă, încât era foarte dificil să nu depăşeşti măsură. Marea hibă vine la capitolul băuturi. După îndelungi explicaţii vizuale, auditive şi maimuţăreşti despre ce îi ceri ospătarului, surpriza era una neplăcută. În România, în orice bodegă care are un minim de respect, băuturile sunt aduse în sticlă şi desfăcute în faţa clientului. Într-o Bulgarie de 4 stele, situaţia stă complet diferit – toate sunt aduse deja în pahar. Nici nu mai e de mirare că spriteul are gust de sifon cu helas, iar fanta este destul de bună încât să nu provoace o intoxicaţie alimentară. Cât despre berea bulgărească – Kamenitza – tot ce pot spune este că până şi Redd’s este mai tare.

Un alt aspect destul de neplăcut era lipsa poliţiştilor. În schimb, pe lângă numeroşii beţivi şi ţigani de acolo (da, chiar mă simţeam ca în România), mai există şi acel tip de bulgari tunşi periuţă şi bărboşi şi care seamănă izbitor cu teroriştii ruşi din filme. Poate asta a fost o fixaţie a mea sau poate nu. Şi cum nu puteam să nu ating şi acest subiect, costurile scăzute sunt o altă himeră promovată de mass-media românească. Într-adevăr, cazarea cu tot cu masă are un preţ mai mic, dar în rest, totul este mai scump acolo, ceea ce contrabalansează avantajele.

Pe lângă toate cele spuse mai sus, există şi o parte bună. În primul şi cred că în ultimul rând, relieful (deal-mare) este minunat, asta şi pentru că nu s-au efectuat defrişări, pădurea ajungând până foarte aproape de mare.

Una peste alta, staţiunea bulgărească nu diferă prea mult de cele româneşti. Probabil singura diferenţă notabilă este cea a hotelurilor noi şi cu multe facilităţi. Dar aici intervine problema timpului. Şi stabilimentele bulgăreşti, peste 10 ani, când vopsea se va scoroji, iar uşile nu se vor mai închide bine, vor fi foarte asemănătoare cu cele româneşti. Criticii vor spune imediat că totuşi este meritul bulgarilor că au asemenea hoteluri. În opinia mea, nimic mai greşit, deoarece acolo este un muncă nemţească, la fel cum nici Sibiul nu este o mândrie pur românească, deoarece şi acolo este mâna unui neamţ. Tot ce am spus mai sus, nu am spus din ciudă pentru momentul Turtucaia sau din naţionalism exacerbat, ci pentru că aşa am văzut şi am cunoscut eu. Căci, hai să fim serioşi, balcanii nu mai sunt şi nici nu vor mai fi vreodată un pol al civilizaţiei.