Mă mai întreabă unii apropiaţi ce am de gând să mă fac după ce termin facultatea (de istorie, sper). Singurul răspuns cert pe care am putut să-l dau este „cu siguranţă nu ministrul de externe”. Motivul este simplu: nu am şuviţa aceea rebelă care să se tot mişte în sus şi în jos la plecăciunile din cap.
Serios vorbind acum, mă tentează să devin profesor de istorie. Totuşi, sunt multe aspecte care mă fac să mă răzgândesc. În definitiv, nu este obligatoriu să am această meserie. Cunosc persoane care au terminat Istoria şi astăzi lucrează în industria de reciclare a deşeurilor, spre exemplu. Obişnuiam să privesc viitorul dintr-o perspectivă romantică, în care banii nu contau, ci numai împlinirea sufletească. Ei bine, un apartament nu se cumpără cu vise, iar copii nu se cresc cu proiectele personale realizate.
Ceea ce mă atrage, în primul rând, la statutul de profesor este posibilitatea de a modela individul. Nu este ceva sigur, însă este o cale, mai mult sau mai puţin viabilă. Mi-ar plăcea să le arăt elevilor că avem o mulţime de motive să fim mândri că suntem români, că avem o istorie unică, în ciuda unor părţi mai puţin fericite. Totuşi, din ceea ce văd în sistemul actual de învăţământ, în cel mai bun caz se pot naşte patrioţi până la încheierea mediei. Aş vrea să le insuflu tinerilor (nu i-aş considera copii sau „micuţi”, vorba lui Badea) acea emoţie, acel tremur pe care orice român ar trebui să-l simtă când atinge tricolorul. Totuşi, ceva îmi spune că singurul tremur pe care l-ar simţi eventualii mei elevi ar fi provocat de gazele cauzate de hamburger şi Cola. Aş vrea ca şi pentru ei, cel mai urât cuvânt din limba română să fie „Prut”. Totuşi, cu părere de rău, cred, etimologic vorbind, că tot ce ar detesta ei ar fi „virginitate” şi „trebuie”.
Mi-aş dori să îi învăţ despre Grecia Antică, şi îmi doresc să fiu un profesor nonconformist. În loc să le predau pagini întregi, le-aş pune un documentar – cu Alexandru cel Mare, spre exemplu. Totuşi, tare mi-e mie că tot ce vor reţine ar fi că Alexandru era homosexual şi cam beţiv. De asemenea, aş vrea să înţeleagă Basarabia ca fiind acel teritoriu românesc care astăzi este subjugat de comunişti. Totuşi, ceva îmi spune că, în ciuda eforturilor mele, ei tot ar rămâne cu ideea că Moldova este teritoriul de origine al prostituatelor. Şi nu în ultimul rând, aş vrea să le vorbesc de datoriile noastre de români şi să le întipăresc în minte deviza transilvănenilor din 1918: „istoria ne cheamă la fapte!”. Totuşi… cred că tot ce ar reţine ei este faptul că au dreptul să nu-i intereseze…
Şi intenţionam să vorbesc de latura financiară a acestei meserii, dar m-am aplecat tot asupra a ceea ce vreau-nu vreau este, cel puţin pentru mine, mai important. Pentru că degeaba ai bani să te consolidezi în exterior, dacă în interior…
Şi ştiu, uneori sunt prea naiv.
Eu consider ca ti-ai raspuns singur la intrebarea din titlu!
Stii,in cazul tau chiar ar merita sa fii profesor. Nu ca nu te-as vedea implicat in politica insa acum studiind politologia (am si lucrat in domeniu ceva luni si urmaresc sa fac PR & Marketing Politic) sesizez diferenta dintre mit\politic.
Perspectiva istorica idealizata, cea care-ti insufla pana la urma patriotismul (la tine autentic, esti printre putinii) este complet diferita de perspectiva politica. Politica in sine nu este o stiinta, dar politologia este (aproape la fel de veche pe cat istoria, desi oficial a aparut in secolul XIX) si pentru a o studia trebuie sa zici ”NU” perspectivei istorice. In mometul in care ti se pun in fata studiile valide conform carora sentimentul apartenentei (constiinta nationala) a aparut in secolul XVIII la nivel european si constientizezi ca majoritatea liderilor ”istorici” n-au avut nicio intentie de unire sau constinta nationala (nu din vina lor) si in momentul in care esti fortat sa accepti ca statele nationale au fost de fapt primul pas….well, e ca si cand ai lua-o de la zero.
Desigur un politician nu trebuie sa aiba studii de profil (adica sa cunoasca notiunile de politologie) deci nu vad de ce nu ai putea sa fii un profesor de istorie implicat in politica.
Nici cand e vorba de partea financiara nu e foarte rau. Adica ai un program lejer (e jumatate de norma, dar poti avea azi 8 ore si maine nici una)… si salariul e bun pentru inceput, iar eu sunt optimist ca vor mai creste.
Ca profesor poti avea multe bucurii, dar uitandu-ma la cei ce vin din urma….
Cred ca mai interesant ar fi daca ai urma un ciclu universitar complet si ai incerca sa ajungi profesor universitar.
Daca te-ai putea clona, sa faci vreo 1000-2000 de profesori de istorie ca tine, ar fi o treaba. S-ar misca multe lucruri. Eu ca elev vad zilnic cum profesori ce duc dorul tovaraseilor distrug un liceu si pe elevi odata cu ei. Absolventii de facultati nu sunt motivati de salarii, profesorii batrani nu mai au chef, iar cand se pensioneaza cei din urma, vin in locul lor oameni nepregatiti pe post de inlocuitori temporari. Cu tine, da, merita sa fii profesor. Cu altii n-as baga mana in foc…
Locuiesc in Iasi linga celebrul Liceu Negruzzi care a dat tarii atitea somitati (Radu Beligan, V. I. Popa). Am terminat acest liceu. Am visat sa fiu prof la acest liceu. Acum ma bucur ca nu sunt. Un motiv este si hipersexualizarea dementa a adolescentilor cu TVurile. Nu sunt un demodat, imi place sa vad o fata goala, dar Scoala e Scoala. Oriunde dar nu in RO. Vara liceenele vin imbracate ca niste putane de pe centura. Sini goi sub tricou, sandale de poze porno, burice si buci. Circa jumatate din ele au deja viata sexuala. In Romania Scoala se impleteste cu Bordelul. Vina e a parintilor, a TVurilor, dar si a unor profi care pactizeaza cu elevul (care apoi nu mai da 2 bani pe el). Nu mi ar fi placut sa predau despre etica, istorie, societate unor adolescente molesite si umede, venite din patul iubitului. Care sa ma evalueze erotic si pe mine (”Oare cum face in pat profu asta?”). Si mai e pusa pe tapet introducerea religiei in liceu !!
Daca pentru tine conteaza cei unu-doi pe clasa carora ai putea sa le deschizi ochii, eu zic: da-i bataie si fii prof.
krossfire – Am avut acu ceva ani ceva activitate într-un partid politic. Ce am văzut pe acolo m-a scârbit…
Spuneai tu de faptul că liderii istorici nu au avut nicio intenţie de unire naţională sau conştiinţă naţională… Poate că e adevărat, dar la alte popoare. La noi, de la constituirea Partidei Naţionale (1769) şi până la stalinizarea Ţării (1947), foarte puţini politicieni nu au fost ghidaţi de simţământul patriotic.
Ion – Ca să ajungi în mediul universitar este nevoie fie de o pregătire excepţională, fie de o pilă excepţională. La mine nu poate fi vorba de niciuna, deoarece nici nu am o memorie care să mă ajute prea bine şi nici nu am şi nici nu vreau “cunoştinţe”. În plus, mediul universitar, în cel mai comod caz, ar însemna Bucureşti, deci poluare, stres, nesimţire, adică moarte. Nicidecum.
Sodiumpentothal – m-ai făcut să roşesc.
calin batrinul – Şi în liceul unde învăţ este cam aceeaşi problemă. Dar, pentru mine, cred că ar fi o tentaţie în plus de a încerca să schimb ceva în bine.
Oricum, dacă cineva acţionează în favoarea românismului, nu contează cum este îmbrăcat, cât ore pe zi se uită la tembelizor sau la ce vârstă şi-a început viaţa sexuală. Cel puţin pentru mine, în contextul amintit mai sus.
A, şi religia este în liceu, ca materie obligatorie. Problema este că unii vor să o scoată. Să sperăm că nu vor reuşi.
Diana – Totuşi, e vorba şi de ceilalţi. Oricât de proşti şi neinteresaţi ar fi, contează că sunt mulţi…
Cred ca mai merita sa fii profesor, cu atat mai mult in zilele astea, cand e nevoie de profesori care sa vina la ore cu placere, sa le fie drag sa predea. In liceu printre profesorii preferati era si profu de istorie, era foarte haios si nu ne dicta deloc la ore. Era apropiat de elevi si cand vedea ca incepem sa ne plictisim facea el ceva sa ne faca sa radem. Tin minte ca a venit intr-o zi cu un ditamai bolovan,(saracu s-a omorat cu el ca noi aveam sala la ultimul etaj), l-a asezat pe catedra si ne-a zis: “iata o relicva arheologica”. A fost super tare!
Dragă Lucian, ţin să te anunţ că apreciez foarte mult intenţia ta. Mai mult, eu cred că ar trebui să te ţii de ea şi să nu renunţi. Necesitatea unor profesori cu fibră morală deosebită este de la sine înţeleasă. Cred că cel mai bine ar fi, din punctul meu de vedere, să încerci să intri în mediul universitar. Se accede greu, dar satisfacţiile sunt pe măsură, iar din postura de profesor universitar altfel poţi arăta că patriotismul trebuie să fie ceva firesc şi natural, nu o ideologie stearpă şi violentă (lucru pe care de altfel sper că l-ai înţeles). Nu în ultimul rând, o infuzie de “românism”, oricât de firavă, trebuie să existe şi în cadrul Facultaţii de Istorie din UniBuc. Din experienţă personală, te informez că acolo lucrurile sunt destul de…transatlantice, ca să zic aşa. Dar despre asta o să îţi zic mai multe când mă voi fi lămurit şi eu mai bine.
Mult succes!
Atentie la Alina Mungiu careia ii curge singe din nas daca aude de “romanism”. Care “romanism”?
Cri, mi-ai adus aminte de ce material arheologic se găseşte în laboratorul de istorie de la un liceu din Ploieşti – ceramică dacică executată manual şi care păstreză urmele degetelor…
Ştefan Muşat – Mulţumesc frumos de apreciere
Rămân la ideea că cel mai bine este ca profesor de liceu, pentru că acolo se pot forma oameni cu simţ patriotic.
Calin batrinul – poate-poate se produce un atac mai serios…
Lucian : Pai eu ce-ti spuneam ? De la finalul secolului XVII….constiinta nationala a devenit prioritata odata cu miscarile sociale din Franta si culturale din Germania
Ahh…si noi n-avem partide politice ci gasti politicie cu organizatii alcoolice de tineret. Vorbeam din perspectiva politologica
succes ca prof de isto! numai ca istoria este considerata ca una din materiile nashpa in scoala, desi poate este cea mai interesanta dintre materiile umaniste…
romanii inca invata sau cunosc (vag) o istorie deformata si poate de asta trebuie reeducata lumea incepand cu copii, care nu mai trebuie sa invete despre romania milenara si glorioasa.
krossfire – Şi în Ploieşti se aplică cu consecvenţă acest lucru. Cele mai eftine baruri sunt câteva sedii de partide
Sirg – Eu asta intenţionez să fac, mai întâi trebuie să iau o admitere şi să termin facultatea. Am făcut postul acesta pentru mulţi apropiaţi m-au întrebat ce vreau să devin, concret.
Şi de ce să nu înveţe despre o Românie milenară, care chiar aşa este? (nu că acuma ar învăţa aşa ceva…)
MERITA NUMAI IN MASURA IN CARE TU SIMTI CA ESTE CEEA CE TE REPREZINTA , CA ESTE CEEA CE ITI PLACE CU ADEVARAT…DACA ESTE ASA, NU TE MAI INTREBA, ACTIONEAZA…PENTRU CA ALTFEL VOR PUTEA TRECE ANII SI SA AJUNGI SA REGRETI CA NU AI FACUT CEEA CE DOREAI . VEI AJUNGE SA NU MAI FI TU CEL ADEVARAT
Doamne, unde s-a ajuns? Sa se intrebe dascalii nostri daca mai au vreun rost… Sa fie luati profesorii peste picior de ..niste unii care vorbesc ironic despre catedra si-i dau o conotatie negativa..
http://dragosdinca.ro/pagini/dragos-dinca-la-n24-21-mai-2008
Sa ajungi sa te aperi, sa aduci argumente de ce nu e rau sa fii profesor, adica… cum ar veni daca nu esti din categoriav”care este”… nu prea existi, sau cum??
http://blogdecampanie.dragosdinca.ro/blog/?p=36#comments
Sint profesor de istorie. De 11 ani.Si sint considerata una din cele mai severe profesoare, pentru ca cer sa se munceasca fara compromisuri. intr-adevar, de obicei , vorbesc pentru 1-2 oameni, daca am noroc intr-o clasa pentru 3-4.Sa predai istorie azi este f. dificil. Pentru ca nu trebuie sa cazi desuetitudinea demagogiei nationaliste si nici nu trebuie sa fii intru totul europenist. Asa ca , daca iti plac lucrurile dificile, provocarile, merita sa fii profesor de istorie…
Elena – În opinia mea, în condiţiile de astăzi, nu trebuie căzut în demagogia naţionalistă, dar orice profesor de istorie trebuie să aibă o conduită naţionalistă.
Salut!
Sunt in aceeasi situatie dar ma-m gandit si cred ca merita sa fi profesor (generala,liceu)daca in acelasi timp ai alt job,o afacere ceva.In cazul in care reusesesti sa devi profesor universitar nu mai are rost sa comentez:P bafta(ps daca esti interesat de un schimb de linkuri contact me)
Nu se merita sa fii profesor in Romania.
Realitatea din exterior pare foarte frumoasa si calda, dar cand intri in sistem si observi in fiecare zi decadenta, mediocritatea , superficialitatea si lipsa de responsabilitate, usurinta cu care trateaza elevii si parintii scoala din ziua de azi, te socheaza.
Indiferent ca esti la gimnaziu sau facultate, tot stresul acela este, si daca iti place ideea sa fii respectat dupa cum suna meseria ta ” profesor universitar” e f bine si e alegerea ta, dar in sinea ta observi cum devine in fiecare zi un chin sa te duci la catedra.
Copii din ziua de astazi s-au schimbat, sunt rebeli si superficiali.
Trebuie sa ai foaret multa rabdare si sa te resemnezi cu gandul ca esti un om sarac.
Salariul pentru profesor debutant de gimnaziu daca nu stiati este de 7 ,milioane.
Asta ne ofera statul” un invatamant plin de oameni care isi prelungesc munca si dupa pensie, si tineri mai putin, iar aceia imi par pierduti in ceva ce nu exista.
Pentru Elena.
Eu sunt profesor de istorie, si sunt iubita de elevi.
Si asta s-a observat si predau de 7 luni.
Nu accept severitatea, se poate reusi sa invete copii la istorie si cu diplomatie.
Sa-i faci sa te respecte prin a se rusina ei de ceea ce fac.
Dar raman la acelasi lucru.
Elevii sunt rai si trebuie multa munca , ca sa i faci sa le placa ceea ce le predai.
Dar in mare reusesti.
Si nu cu 1-2 trei din clasa , ci cu 3 sferturi.
Am clase la care pur si simplu nu fac fata raspunsurilor.
Insa astfel de lucruri nu ma mai bucura, pentru ca e greu si sistemul este de vina, ca nu stie sa ne pastreze.
Asta e Romania, o femeie goala, curva si proasta.
Am fost profesor …titular…am plecat la mai multi bani….acum vreau s[ ma intorc…dau examen luna viitoare….banii sunt utili doar daca reusesti sa te regasesti in mediul respectiv..daca nu,da-i in colo de bani! O spun ca unul care a fost pe ambele parti ale râului.