În centrul vechi al Capitalei, se ridică monumentalul palat al Băncii Naţionale a României, care este compus din două construcţii unite, dar ridicate în perioade diferite având trăsături specifice. Despre secţiunea nouă, voi vorbi mai detaliat într-un viitor post. Acum nu amintesc decât că planurile ei au fost elaborate de un colectiv de arhitecţi conduşi de arhitectului Ion Davidescu. Piatra de temelie a fost pusă în 1937, iar construcţia efectivă s-a realizat cu precădere în anii celui de-al doilea război mondial.
Partea veche însă este reprezentată de latura dinspre strada Lipscani (poză, în dreapta), fiind o un efect al contextului istoric de după Unirea de la 1859. În ciuda tentativei lui Alexandru Ioan Cuza a crea o monedă naţională – romanatul – dezvoltarea economică a României s-a conturat după instaurarea monarhie şi mai ales după cucerirea independenţei (1877). În 1874 se construieşte pe Calea Mogoşoaiei (care va fi ulterior redenumită Calea Victoriei) Palatul CEC, o primă puternică instituţie bancară. În aprilie 1880, se hotărăşte înfiinţarea BNR, care va funcţiona pentru câţiva ani în nişte camere improprii. Aceste lucruri, precum şi apropierea de tot centrul economic bucureştean (reprezentat de hanuri, hoteluri, ziare şi tipografii) din zona Lipscanilor, determină statul român să cumpere zona „hanul lui Şerban Vodă” pentru a construi o clădire reprezentativă pentru Banca Naţională.
La data de 26 februarie 1882, proiectul pentru construcţia acestei clădiri a fost încredinţat arhitecţilor francezi Cassien Bernard şi Albert Galleron, formaţii la Ecole de Beaux Arts din Paris. Decizia se poate explica prin faptul că stilul eclectic cu influenţe franceze reprezenta direcţia urbanistică a Bucureştiului de la sfârşitul sec. XIX. Piatra de temelie a fost pusă la 12 iulie 1884, iar lucrările s-au desfăşurat sub atenta supraveghere a inginerului arhitect Nicolae Cerchez, asistat de arhitectul E. Băicoianu.
În ziua de 1 iulie 1890, construcţia a fost, în linii mari, finalizată. Palatul a cunoscut o perioadă de activitate febrilă, polarizând în jurul său multe alte sedii de bănci şi societăţi de asigurări. În sală de marmură, actual Muzeu al BNR-ului, se găsea o masă mare, de lemn masiv, cu călimări, tocuri, sugative, pentru completat titluri, unde clienţii putea să completeze actele necesare şi să obţină banii depuşi.
Clădirea adăposteşte şi lucrări de artă de o însemnată valoare, precum tablouri semnate de Nicolae Grigorescu şi Eugen Voinescu. Sala de Consiliu este una din cele mai luxoase încăperi, fiind decorată cu motive florale şi geometrice din stucaturi aurite, dotată cu mobilier în stil Ludovic al XIV-lea cu scaune în piele de Cordoba, candelabre masive din bronz şi draperii de brocart roşu-purpură cu broderii în fir de aur, adăpostind pe pereţi patru picturi monumentale, încastrate în rame masive de stucatură.
Astăzi, clădirea este supusă unui proces de consolidare şi renovare. Despre cealaltă parte a Palatului voi vorbi într-un viitor post.
Wow..a ramas ceva intreg in Bucuresti. L-am sesizat si eu avand de mai multe ori drum prin zona …
Baieti, ia aduceti voi grafitti-urile si shawurmeriile…
De rămas a mai rămas cam peste tot în România. Într-adevăr, puţin, dar mai există. Totul este să nu pierdem şi ce mai avem..
S-a pastrat bine !
Fword, te rog nu mai da comentarii doar de dragul de a le da şi de a-ţi face publicitate. Următorul comentariu de acest gen va fi şters.
PS: ca bonus, am scos linkul către blogul tău de la comentariul de mai sus.
Super fotografii!
Exista dar sunt imbracate in coconi de shawormerii (cum naiba se scrie corect ?) si coaforuri. Ceva mai sus de zona in care stau eu, spre Rahova de fapt, exista vreo 3-4 case foarte vechi pierdute prin niste blocuri comuniste dubioase. Intr-una dintre ele , casa cu ”mansarda boiereasca” s-a deschis un coafor si un Fast-Food
trec zilnic p-aici, ca lucrez in zona.
sincer, cam greu cu renovarea asta, iar intreaga zona parca arata mai rau ca inainte. Numai bine ce-au scos “pardoseala” aia de scanduri, de s-a facut praf in nici 6 luni… iar un idiot bine intentionat a facut un “grafitti art” pe cladirea BCR, stanga in poza: “intr-o tzara normala femeile nu sunt pipaite pe strada” (parca). Pai bine mah, intr-o tzara normala NU se da cu spray-ul pe cladiri istorice, indiferent de mesaj…
Kross, asta e dovada că românul este tare inventiv…
Ametzitul, ai dreptate. Grafitti-urile pe zidurile clădirilor istorice sunt o dovadă a lipsei de bun simţ şi de cultură.
Superba cladire. Pacat ca va fi vesnic asociata in viitor cu Isarescu, unul din demolatorii globalisti ai Romaniei postdecembriste.
PS – Regret, dar cu cit Bucurestiul dv. este arata tot mai de shit, cu atit mai frumos mi se pare Iasul meu, asa cum este el, dezindustrializat si cu 40 la suta din familii pe social.
Iar sub Videanu (ales de dvs.), supranumit The Master of Disaster, e tot mai naspa. Condoleante.
Clădirea BNR nu trebuie asociată cu nicio personalitate (ca de exemplu clădirea Observatorului Astronomic cu personalitatea amiralului Vasile Urseanu). Totuşi, este normal să fie amintit şi numele lui Isărescu, pentru că în timpul său s-a efectuat una din cele mai importante lucrări de consolidare şi renovare.
Partea ceva mai nostimă este că eu sunt originar din şi locuiesc în Ploieşti. Am avantajul că marea noastră capitală este la marginea oraşului meu, aşa că mă duc destul de des p-acolo. Cât despre VIDeanu nu are sens să mă mai pronunţ. Cred că este de ajuns să spun că a vrut să mascheze Ateneul cu un Mall din sticlă şi oţel, iar catacombele istorice din Piaţa Palatului Regal să le transforme în parcări…
Totuşi, am auzit că nici în Iaşi nu este situaţia prea bună – vor să construiască în jurul Palatului Culturii?
Ploiesti, ehei, pt. mine suna a vacanta) ca treceam cu trenul pe acolo inspre munte). La Teatrul Ploiesti a lucrat Caragiu. Da, la IS se face Proiectul Palas, proiect f. discutabil de buildinguri rezidentiale in plin centru istoric (in toata UE centre rezidentiale noi se fac pe maidane). Patron este Iulian Dascalu.
Societatea civilă (dacă există) ce părere are referitor la proiectul Palas?
In primul rind ca 40 la suta din familiile din IS, al 2-lea oras din RO, traiesc pe ajutor social, orasul fiind in coma de gradul 3. Deci numai grija proiectului nu o au. Restul nu sunt realmente revoltati, si ii inteleg ca nu au ce face, mai ales vedem toti cum Videanu a dat 1/3 din Herastrau mafiotului Constanda. Printre altele.
PS – Lucian, cu tot respectul, nu mai zi “societate civila” ci doar “societate”, sau “oamenii” sau “populatiile”. “Societate civila” este o sintagma luata din engleza si furata la noi de o gasca de indivizi destul de culti dar alimentari si parveniti (Patapievici, Mungiu, Liiceanu…), care se riojeaza in facatori de opinie, total antiromani, care halesc ban public si fac politica pe fata in loc sa fie apolitici cum, prin definitie, sunt societatile civile din UE. De fapt la noi e “societatea servila”, care da limba cu masline lui Base.
Scuze de interventie.
Mai sus era SE ERIJEAZA.
Numai când văd numele acelui “intelectual”, al cărui nume începe cu P de la p… p… de la Patapievici, spre exemplu, mă enervez. D-apăi să îi mai aud vorbele sau să îi văd faţa de “limbric”, aşa cum a fost caracterizat mai demult.
Sunt de acord că ceea ce se vrea în zilele noastre o intelectualitate formatoare de opinie sunt doar nişte falşuri. De, binefacerile celor 45 de ani de sistem comunist…