Învăţăm de foarte devreme că trăim într-o societate care pune accent pe relaţiile interumane. Ar fi utopic să dăm credit filozofilor care vedeau omul capabil de egoismul suprem al solitudinii. Şi poate că este mai bine aşa, pentru că se evită astfel ocazia de a se naşte oameni pe deplin sadici.
Facem analogii ale omului cu alte obiecte în speranţa unei mai bune cunoaşteri. Analogiile acestea evidenţiază o dependenţă, o nevoie a omului de cele din jurul său. Dar cele din jurul său au nevoie de om?
Ideea este că uneori suntem un bisturiu. Din oţel ceruit sau din ceară oţelită? Habar nu am. Dar sigur, cu ajutorul unui bisturiu, se taie tumoarea primejdioasă a pacientului, a celui de lângă noi, a aproapelui. Este vorba de acele momente în care avem abilitatea de a îndepărta durerea din sufletul celor din jur.
Dar orice mână tremură, orice ochi nu vede mereu bine, orice minte are erori în a aprecia distanţe şi forţe exercitate, iar bisturiul apasă mai mult decât trebuie. Uneori, alunecă pe piele şi atinge ţesut curat. Şi cine este de vină? Doctorul neatent sau neputincios? Bisturiul prea ascuţit sau prea tocit de atâta folosinţă? Sau poate pielea prea subţire a pacientului?
Mda , eu zic ca doctorul ,detinatorul bisturiului trebuie sa fie un maestru.
Pana atunci poate va rani cateva piei cu neindemanarea sa ,apoi va invata din greseli iar extiparea tumorilor va fi pentru el o chestie mai simpla.
Pana la urma este increderea pe care o are pacientul in “doctor” si cat de mare e tumora!!!
Doctori suntem fiecare, la fel cum suntem şi pacienţi. Îndemânarea vine, într-adevăr, o dată cu timpul, dar neatenţia (sau… oricare alt motiv) poate să apară oricând.
Bisturiul nu poate sa nu raneasca, daca este folosit… Il folosesti sperand ca vei vindeca si te trezesti improscat de puroi suculent… sau de sange proaspat. Oricum vei face, vei suferi, azi sau maine.
Nicio fapta buna nu va ramane… nepedepsita…
Fără să ne dăm seama, reuşim uneori să folosim bisturiul perfect, fără să rănim. Alteori…
Oricum, şi o faptă bună poate fi pedepsită…tot cu o faptă bună
durerea celor din jur nu este o tumoare ca oricare alta. de aceea nu cred ca bisturiul e cel mai indicat pentru inlaturarea ei. terapia prin iubirea aproapelui poate avea efecte benefice si de durata
Bisturiul are puterea magica sa scoata afara tot ce este rau, la fe de bine cum poate sa taie mai mult decat trebuie. Dar nici o rana nu se vindeca prin puterea bisturiului, ci a acelui care o poseda. Numai el o va inchide, daca va vrea, cand va vrea, cu puterea iertarii, cu puterea vindecarii, cu puterea lui pana la urma. Bisturiul este doar o arma. Nu si acul care coase rana. Si dincolo de toate astea, cicatricile raman.
Oceania: Păi şi iubirea poate fi un bisturiu, iar orice mişcare a ei poate provoca răni.
Anizaima: Şi pacientul trebuie să stea cuminte, că dacă se tot zbenguie, atunci rana nu se poate închide.
Şi, oricum, cu toţii suntem nişte cicatrici ale vieţii. (ştiu, iarăşi am viziunea aia nihilistă)
Hai sa vorbim prin analogie despre calitatea aurului , obtinuta prin ardere .
Aurul, metalul cel mai pretios ,cu cat este mai prelucrat prin ardere/calire la temperaturi mai ridicate , cu atat devine mai valoros.
Este vorba de a ne lasa ciopliti, -de bisturiu, de foc metaforic vorbind – prelucrati pentru a deveni placuti , mai buni, mai complexi , mai complecti.
Vrem nu vrem, bisturiul ne ciopleşte pe toţi. Doar trăind.
Nu stiu unde ai vazut tu pacienti cuminti…
În desenele animate. Recomand Ed, edd’n’ eddy
Omul este o masinarie complexa, mintea umana si mai complexa. Pana la urma urmei actiunile noastre depind de perceptiile noastre; daca credem ca cineva e f bolnav si taiem prea adanc, sau dimpotriva, sau daca pacientul se crede sanatos, si noi operam. Toti suntem diferiti prin felul in care percepem si intelegem lumea(printre altele)
P.S. Cel mai bun articol de pana acum
Eu cred că omul este ceva complex, dar complexitudinea este dată de Dumnezeu.
Dar, culmea, cele mai dureroase incizii sunt cele pe care le facem inconştient.
Mulţumesc frumos de ps
Chiar ca numai in desene, fiindca pacientii aia erau prosti. Eu n-am incredere in medici, poate fiindca activ intr-un domeni cvasimedical.