Unii nu au simţul penibilului prea bine dezvoltat. Privindu-i, parcă văd trăsăturile lui Ceauşescu cum prind iarăşi viaţă. Scaunul pe care stau, cutia toracică şi ecranul televizorului devin neîncăpătoare pentru genii care cresc într-o clipa ca alţii în ani de zile.
Părerea lor este cea mai pertinentă, este şoapta de veacuri, care, din gura lor, devine adevărul de netăgăduit şi de necontrazis. Devin specialiştii ultimi ai tuturor domeniilor, de la administraţie publică la ecologie, de la strategii de dezvoltare la tehnica mersului pe bicicletă.
Ceea ce aceşti indivizi nu înţeleg este că tastele, monitorul şi un blog nu ţin loc de înţelepciune, captarea pieptului umflat pe casetă video nu substituie inteligenţa, iar megalomania de a părea mai deştept în ochii celorlalţi nu face decât să îi aureoleze cu penibilitate.
Cu vorbele poţi păcăli un public neavizat, dar în ochi tuturor celorlalţi nu vei fi decât un exemplar haios al „guguştiucului de blogosferă”. Oricât de multe posturi ar fi publicate pe zi, ele nu pot substitui o facultate sau diferite cursuri de jurnalism. Şi poate nu ai aflat, dar cuvintele sunt prea fine şi se scurg printre degete, pe când faptele rămân în palmă şi ţi se încrustează în piele atunci când strângi pumnul. Iar Caps Lockul nu este totuna cu strânsul gunoaielor, iar Enterul nu plantează copăcei.
Abia aştept să văd clipa când Ego-ul vostru, împopoţonat cu vorbe pline de aroganţă şi acuze plesninde a superioritate, se va sparge în primul ciob pe care îl veţi găsi în spaţiu verde pe care vreţi să-l ecologizaţi de dragul camerelor de filmat.
Eu mă dau la o parte din mediul acesta prea mic pentru nişte orgolii atât de mari. Ştiu, însă, că Cineva de sus vede toate cele ce se întâmplă şi ştie cel mai bine cum ar trebui să decurgă lucrurile în viitor.
Dar vorba aceea, până la Dumnezeu, te mănâncă bloggerii!
Cel mai tare titlu de articol pe ziua de azi
mulţumesc frumos şi zi mersi că nu prinzi posturile tv ploieştene…
Bloggeriada e in floare. In floare de mucegai.
Blog-ul tau este un blog de continut. Articolele tau au sens, logica si ne invata ceva. Sunt sigur ca pana sa ajungi la aceasta etapa ai avut si perioada ta de “glorie” cand ai cochetat cu necontinutul si nesensul.
“Gugustiucii” tai se pot transforma si maturiza. Dar pana la Dumnezeu, ne mananca varsta pe toti.
Proclet, eu nu încerc să învăţ pe nimeni nimic, deoarece nu am înţelepciunea necesară de a vedea lucrurile într-o manieră cât mai apropiată de cum ar trebui să fie. În schimb, cred cu tărie, că putem învăţa cu toţii ceva din discuţii bazate pe argumente.
Cât despre acea perioadă de glorie, am avut şi eu şi pe blog pot fi găsite astfel de posturi. Chiar am de gând să fac un mic post pe tema aceasta în zilele viitoare.
Cât despre guguştiuci… Sper să fie aşa, dar eu sunt mai sceptic. Vorbim noi mai multe pe tema asta, la o bere, în Bucureşti, că tot veni vorba pe blogul tău
La cat de mult am discutat despre bere in ultimul timp… ai zice ca sunt alcoolic. Dar nu sunt
).
.
Te astept in Bucuresti
[...] a venit barza propriului copil, asta nu înseamnă că ar fi moral sau inteligent. Cum spuneam şi mai demult, piepturile umflate artificial nu ţin loc de [...]
[...] Era de asteptat, cred, ca lumea devine tot mai constienta de varza care apare prin blogosfera, de modul prin care se manifesta unii, de “varietatea” deseori jenanta la care suntem expusi [...]
Lucian, daca te-ai fi nascut in Harlem, ai fi fost cel mai tare rapper, mai tare ca M&M. WORD!
Ei, nu e aşa..
[...] si cu adevarat decente de prin blogosfera. Am gasit mai intai un text superb intitulat “Până la Dumnezeu, te mănâncă bloggerii“. Cu parere de rau ca nu-i pot copia aici tot articolul (fiindca merita citit in intregime), [...]