Cimitirul inconştienţei naţionale

În partea de sud a oraşului Sinaia se găsesc Cimitirul Civil (unde este înmormântat Badea Cârţan), cimitirul sovietic şi Cimitirul Eroilor Români din al doilea război mondial. Acesta din urmă se află chiar peste drum de cimitirul orăşenesc, pe partea dreaptă a şoselei naţionale care intră în Sinaia. Conform Oficiului Naţional pentru Cultul Eroilor (ONCE), în el sunt înhumaţi 157 de soldaţi români căzuţi pe frontul de est.

Clarificări istorice

Şi acum câteva lămuriri pentru necunoscători: Basarabia a fost răpită României de către URSS în 1940. Pe 22 iunie 1941, armatele române trec Prutul şi pornesc, alături de nemţi, eliberarea teritoriului furat. Pe 23 august 1944, România întoarce armele şi trece din tabăra germană în coaliţia anti-hitleristă, alături şi de URSS. Războiul se încheie pe 9 mai 1945. Rezumând, din 1941 până în 1944, românii luptă în est, pentru eliberarea Basarabiei şi nimicirea bolşevismului sovietic, din 1944 luptă în vest, alături de ruşi şi împotriva germanilor, foştii aliaţi.

Batjocorirea unor eroi

În 1943, cei 157 soldaţii căzuţi pe frontul de est sunt îngropaţi într-o parcelă a cimitirului orăşenesc din Sinaia, cu sprijinul fundaţiei „Regina Maria”. Fiind o soluţie provizorie, în scurt timp, parcela ajunge într-o stare jalnică şi se caută o soluţie de lungă durată. Se alege crearea unui cimitir rezervat exclusiv al acestor eroi şi care să aibă în componenţă şi un monument. Cum în 1947, regimul comunist de la Bucureşti era clar subordonat ruşilor, adevărul este şters şi înlocuit cu unul care convine vecinilor de la est. Pe monument, anul „1941” este transformat printr-o revopsire în „1944”. În schimb, data de 22 iunie rămâne, la fel ca şi plăcuţele de pe mormintele individuale, pe care stau scrişi anii 1941, 1942 şi 1943. Adică perioada în care s-a luptat împotriva „poporului prieten de la răsărit”.

Astăzi, un ieri actual

Astăzi, cimitirul se află într-o stare deplorabilă, fiind totodată şi o veritabilă dovadă a trecerii comunismului prin istoria şi meleagurile noastre. Dar şi ca o dovadă a inconştienţei naţionale a românilor de astăzi, aşa cum se poate vedea în fotoreportajul de mai jos şi, în special, în ultima poză.

Fotoreportaj: